Hallo! Noh uite-ma ca n-am inghetat de frig in Pittsburgh, nu m-a uitat Dzeu la masa de poker in Vegas si nici nu am facut insolatie in Florida. Am revenit pe blog sa va povestesc cum a fost in calatorie din State.

Pai hai sa incepem cu inceputul, aka Vegasul nenica. E frumos. Nu am cuvinte sa-l descriu. Si cu toate astea cladirile parca sunt din carton colorat, strazile sunt incredibil de curate, iar mesele de joc si distractia parca nu se mai termina. Am stat in hotel Paris, cel faimos pentru aerul parizian pe care il poarta. Hotelul e super. Tavanul pictat sa arate ca cerul, lucru foarte perturbant deoarece te induce in eroare. Ai mereu impresia ca esti afara, dar e o strategie bine pusa le punct ca sa nu cumva sa iesi din hotel fara sa joci macar o data poker sau blackjack. Conventia la care am luat noi parte a durat 3 zile / cateva ore pe zi, ceea ce ne-a lasat destul timp la dispozitie sa vizitam si sa ne bucuram de LasVegas.

Mancarea americaneasca de fel….buna si cu multe calorii. Am degustat in varful buzelor pentru ca tin la silueta-mi muncita din greu la sala. Am jucat blackjack,pay gow poker, ruleta, sloturi, ruleta mare si alte nenorociri d-astea care-ti mananca banii. Am castigat, am si pierdut insa per total tot a fost bine cand am incasat banii pe ultimile chips-uri din buzunar

De plimbat ne-am plimbat peste tot. Am fost la hotel New York New York, a carui fatada arata exact ca orasul din poveste numa’ ca e foarte misto frate. Am luat masa de cateva ori acolo. Cea mai buna friptura tata!!! Ne-am plimbat pe aleile hotelului (si aici ai impresia ca esti afara dar nu), am dansat pana de dimi in barul Coyote Ugly si DA e ala din filmul cu acelasi nume. Dupa NYNY am luat-o catre Bellagio si Caesar Palace, unde am ramas masca. E fff marfa. Am facut putin shopping aici. Toate brand-urile de caliate inclusiv Channel, Tom Ford si Manolo Blahnick sunt aici! Ohhh…. ma topesc. De jucat nu am jucat in Caesar Palace pt ca ghici ce? Minimul pe pariu era 100 $ ceea ce ni s-a parut un pic de la tzara:). Intr-o seara am iesit sa vedem stand up improvizatie de calitate. Un amic de-al lui Jeff este comedian si uite asa am intrat in legatura cu el si ghici ce? unde e comedie e si distractie. Amicul nostru stia toate barurile si cluburile alea marfa din oras.Vegasul nu doarme frate. Distractie peste nedormit amestecat cu mahmureala mereu.

Pleaca lumea de la birou si eu sunt tot aici, scriu de zor… promit ca revin cu detalii picante in partea a II-a….

M-am trezit si am ajuns in Paradis.

Dupa 18 ore de calatorie, plecat din Londra la 8 dimineata, ajuns in Charlotte, South Carolina la 15:30 (ora locala), plecat din Charlotte la 18:00, ajuns in Las Vegas la 20:15 (ora locala). 8 ore in urma diferenta de fus orar fata de Londra, 10 fata de Bucuresti.

Dupa alambicata poveste despre calatorie as vrea sa mentionez ca am cazut de pe un norisor pufos direct in paradis cu P mare. Azi noapte, dupa ce am ajuns franti de oboseala, cine se gandea insa sa doarma? Nimeni, of course!!!! Ne-am dus direct sa vedem Strip-ul(aca Las Vegas Boulevard). Wow!!! Hoteluri luminate peste tot. Nebunie, lumini mai ceva ca in spectrul luminii, cazinouri pana la refuz, pana si in toalete gasesti slot machines. Asta nu e nimic nou. In Reno e la fel vis a vis de cazinouri. Dar parca in Vegas toate depasesc o limita!!!

Aseara ne-am orientat catre New York, New York Hotel Casino unde am luat masa si ne-am holbat cat am putut la splendoarea locului. Arhitectura hotelului New York este de fapt adaptata dupa orasul cu acelasi nume. 3-4 zgaraie nori + o Statuia Libertatii replicata si un carusel care inconjoara hotelul. Inauntru??? Paradis al jocurilor de noroc, cafenele, baruri, sali de teatru si cinema, cluburi si celebrul bar Coyote Ugly – da, este exact ca cel din film, cu fetele care danseaza pe bar si te stropesc cu apa.

Hotelul in care stam noi este celebrul Paris Hotel at Las Vegas. E imens, detine o bucata Turn Eiffel in marime naturala si o bucata Arc de Triumf in marime naturala. Camerele si arhitectura hotelului sunt rupte din Versailles. Parac esti la Paris…pe bune. Celebrele croissantes si pain au chocolat -peste tot. Ca locatie, Hotel du Paris se afla peste drum de celebrul Casiono Bellagio (cu fantanile care danseaza pe ritmuri muzicale). Din cate stiu in hotelul-cazino Belaggio s-a tras filmul Casino cu Al Pacino si Sharon Stone. Daca gresesc corecta-ti-ma va rog.

In rest ce sa mai zic? Nici nu mai stiu. Am cam amutit la ce am vazut pe aici. Inca mai am de vazut. E abia prima zi in Vegas. Revin cu detalii si multe, multe poze. Pup.

De aproape o luna s-a deschis Winter Wonderland in Hyde Park. Bineinteles ca lucrul acesta mi-a starnit curiozitatea si m-am dus sa vad care-i treaba. Judith,racita varza, a decis sa ramana acasa, Sylvia avea planuri de vizita in familie, iar eu am zis…,, ma duc si neinsostita”. Sambata am plecat frumusel catre Hyde Park Corner, imbracata nu foarte wintery ci mai degraba summery, fara umbrela (proasta idee). Jeff avea planuri de poker night asa ca nu l-am intrerupt din activitati. Am pornit frumusel catre oraselul lui Santa, m-am imbarcat in trenul subteran si ghici ce?? cand sa ies de la metrou…. ce sa fie, ce sa fie??? Ploaie fff stresanta cu picuri mici si desi. Ei asta nu m-a dat inapoi. Am ajuns in orasel si am zis ca cel mai bine incep cu o ciocolata calda sa ma mai imbujorez. Zis si facut. Apoi mi-am dat seama ca toate standurile cu zorzoane si delicateste nu accepta carduri….Wrooonggg!! Am rasuflat usurata cand am vazut un semn mare pe care scria ,,cash point”. Am pornit spre locul acela. Zis si facut! Insa mare belea, mare! La coada, fix in spatele meu, o tanti durdulie si britanica si-a scapat portofelul da direct in ciocolata mea…. si hodoronc tronc, m-a facut numai ciocolata pe jacheta. Nu tu scuze, nu tu imi pare rau sau esti ok? ci direct ras prostesc si mai ca m-a si imbrancit. Ah si n-am uitat sa va spun l-a scapat si a doua oara sa fie treaba facuta bine! Idioti cat curpinde pe lumea asta. Una peste alta ajung in fata, la bancomatul portabil si ghici ce??? card neacceptat. Pai nu-ti vine sa te dai cu capul de pereti? Dar care pereti in parc?!?!? M-am enervat si am zis….winterfucking land is not for meeeee!!!! M-am decis sa pornesc in cautarea unui bancomat in apropiere. Merg eu asa agale prin ploaia deasa am zarit in deparatari super fancy managazinul Harvey Nichols. And guess what… de data asta am zis….,, Here I can spend my fucking money”. La naiba cu winterland-ul…m-am desfatat in HN. Zis si facut! Dupa ce am cheltuit niste bani, o suma frumusica pot sa zic, pe lenjerie de matase, ciocolata fina si cosmetice MAC am zis ca e mai bine sa plec pana nu imi inchid astia cardul ))))). Odata ajunsa acasa, mai plouata ca niciodata am constatat ca imi lipsteste cardul. Sa vezi nervi pe mine atunci!!!!Am zis ca mai bine imi iau un film bun si ma relaxez.

A doua zi parca toata revolutia asta de intamplari neplacute s-a preschimbat in Zana cea Buna. Soarele zambea la fereastra. Jeff si cu mine am decis sa mergem impreuna de aceasta data sa vedem Winter Wonderland. Am sunat la HN sa rezolv problema cu cardul. Am avut noroc, cardul meu nu era pe sina de metrou asa cum credeam initial, ci in magazinul Harvey Nichols, unde uituca de mine il lasase. Dupa ce mi-am recuperat cardul (chiar am incredere in oamenii locului..legea chiar functioneaza in tara asta) am pornit cu baby al meu catre winterland. De data asta ploaia, mai subtire ca niciodata, ne-a imbiat la drum. Umbrela din dotare ne-a salvat dupa amiaza. Odata ajunsi acolo parca era altceva. Nu tu femeie impiedicata care nu spune pardon, nu tu probleme cu cardul, cash aveam de data asta. Totul la fix. Dupa 2 vinuri fierte si carnati nemtesti, ne-am dat in Roata Excelentei (jur ca asa se numeste…astia se tot cred regi si excelente pe aici) si am vazut Londra noaptea de sus. Bestial. Cateva poze de asera la mine pe Facebook.

Doamne ce urasc lingaii si pupincuristii. Am stat si m-am tot ofuscat si precipitat sa nu scriu postul asta, dar pana la urma am zis, la naiba, il scriu!!! De cand ma stiu am fost o tipa onesta si mi-a placut sa dau cartile pe fata de fiecare data. Dar se pare ca lumea e pe genul ,,te sun cand am nevoie de tine”.  Iar pupincuristi si fatarnici sunt peste tot. S-au raspandit mai ceva ca volumele Harry Potter in lume sau ca gripa porcina in UK. De ce suni frate doar cand ai nevoie? Nu mai suna deloc! De ce contactezi numai atunci cand vrei sa profiti? Nu mai contacta!!! De ce te dai bine pe langa aia puternici? Pt ca ai nevoie de ceva, dar pe tine de fapt nu te intereseaza soarta lui/ei. Uite asa! Am zis-o si am dreptate! Hai frate, putina sinceritate nu strica. Jur ca nu te coboara de pe podiumul celebritatii.

Da plec in Statele Unite pentru a tria oara in viata mea.Prima’s data am fost la intrunirea liceala a lui Jeff, a doua oara pentru Reno Air Races, in Septembrie, anul acesta.

De data asta ma duc sa vizitez, sa ma recreez, dar sa si muncesc. Mergem intai in Vegas. Participam la o conferinta anuala unde se aduna toate marile companii aviatice din lume sa discute despre show-urile viitoare si despre business in genere. Va fi si un targ international. Ma rog toata tevatura asta poarta numele de ICAS (International Council of Air Shows), iar je sunt pe lista de invitati. Una peste alta in Vegas muncim nu stam cu burta la soare. O sa stam in hotel Paris, ala cu turnul Eiffel si Arcul de Triumf in fata. Bineinteles ca o sa profit de faptul ca merg pt prima data in Vegas si o sa ma duc sa vad celebrul hotel Hard Rock Cafe , sa joc black jack in cat mai multe cazino-uri si sa fac shopping de Sarbatori. Dupa ce petrecem nici mai mult, nici mai putin de 6 zile, in Las Vegas, ne mutam fizionomiile catre Florida (Sarasota). Acolo mergem in vizita la tatal lui. In Florida o sa ma relaxez, promit ca nu fac nimic altceva decat sa stau si sa lenevesc la soare (cat o mai fi in Dec.). Din Sud Estul Americii de Nord (ce abrambureala…) zburam catre Pennsylvannia/Pittsburgh la frate-sau si mama-sa. Acolo, familion mare! Dintr-ala de vezi prin filme, cand se aduna toti de Craciun la masa si sunt vreo 25!!! Abia astept sa le facem cadouri nepoteilor Sam si Lilly. Sunt niste scumpi! Dupa nenumaratele cadouri,nopti nedormite si alte shopping-uri specifice sarbatoresti, ne intoarcem acasa, in Londra….

…eh toate cele prezentate se vor petrece intre 4 si 16 Decembrie…asa ca inchipuiti-va cu ce energie ma intorc eu acasa…?!? Cu nema! Apoi stau max o saptamana si vin in tara!!! Can’t wait to see my friends! Pupi u all.

Acum cateva minute stateam si ma gandeam ce-ar fi sa vad ce se mai intampla si cu blogul meu pe ziua de azi. Si uite asa, citindu-l pe Bek00letz am realizat ca avem aceeasi problema, pana de idei si neinspiratie cand vine vorba de scris pe ziua de azi. Dar apoi, lasandu-mi index-ul sa apese cu inversunare pe click stanga, cu directia blogul lui Mihai Bendeac, mi-am dat seama ca am ce citi umoristic si poate voi avea inspiratie.

Si am avut inspiratie!!! Uraaa!!! In timp ce m-a bufnit rasul in hohote in open space-ul biroului mi-am dat seama ca umorul nostru romanesc e bestial frate! Mi-am dat seama ca oricat as incerca eu sa cred ca britanicii au umor, nu e adevarat. Nu au umor frate ca al nostru! Si stiti de ce? Pentru ca sunt ironici pana in maduva oaselor. Citind la Mihai Bendeac pe blog am realizat ca ma tin de gura sa nu rad prea tare. Si nu e singurul care stie sa faca omu’ sa rada. Mi-e dor pana si de glumele tampite ale noastre, specifice romanesti. In Londra nici toate comedy cluburile adunate si amestecate nu cred ca ma fac sa rad ca cele din Ro! e ceva cu umorul romanesc, va zic. Cel putin la mine, partea britanica nu functioneaza! Ah, daca ma uit la Chris Rock sau mai stiu eu ce comedy show americanesc, DA! acolo rad! E altceva!

Si mi-aduc aminte de inca o faza tare apropo de rasul la londonezi. Eram grabita intr-o dimineata sa ajung la aeroport si alerg in disperare catre un taxi parcat pe acostamentul special amenajat. Il intreb pe sofer inainte sa urc in masina daca ma duce pana la gara Paddington (sa iau heathrow express-ul). Iar el ingamfat, se intoarce intr-o rana si-mi zice pe un ton nepoliticos: ,,Miss, domnul din fata mea duce un client pana la Kensington si eu merg cu dumneata pan’ la Paddington?”. Am ramas masca! Un drum pana la Paddington de unde stau eu, costa 15 pounds! Adica vreo 60-70 RON, aka e o suma totusi! Darrrr, pentru ca exista un dar, nici nu apuc sa-mi intorc privirea si aud: ,,Miss, haide urca, doar glumeam!” imi zice nenea soferu’ razand cu toti dintii stricati pe o parte (e ceva normal la britanici, mai ales la varsta a doua..pfff). Masca, again! Ce gluma….!!! Asta e umorul lor….peste tot numai ingamfeli si prosteli de genul. Umor de ciocolata. Nu se compara! Vreau sa rad romaneste. Luni merg cu doua amice intr-un comedy club din cartier, va zic cum a fost. Daca n-o sa adorm cu capul pe masa e bine!

Probabil ca ati vazut desene cu creta pe astfalt in 3D mode. Julian Beever este artistul din spatele acestei forme de arta. Desenele sunt incredibile si ganditi-va ca sunt facute cu creta, pe astflat! Ceea ce ma uimeste cel mai tare este cum reuseste sa creeze iluzia 3D atat de bine? Aveti mai jos cateva mostre din arta sa. F tare frate!

Asta vara pe cand scriam despre cei 100 ani impliniti de la prima traversare a canalului englez de catre Louis Bleriot, nu-mi imaginam ca altcineva va scrie despre povestea noastra. Si uite ca s-a intamplat. Terry si al sau Starflight foto Blog mi-a publicat povestea cu furtuna in drum spre Abeville si ii multumesc foarte mult. Mai jos este o copie a articolului scris de el plus cuvintele inserate de mine. Adresa de blog mentionata de Terry acolo (www.airsportstv.wordpress.com) este de fapt cel de-al doilea blog de care ma ocup, exclusiv pentru Airsports.tv. Articolul original il gasiti aici.

These are the sort of brooding dark skies that most pilots stay well clear of and have a strong sense of relief when back on the ground. This is an account by Sinziana of a determined and successful attempt to brave the storms and go air racing written by addicts of that exciting branch of aviation that has persisted since flying in aircraft began. They did it in their plane of choice the pilots machine the Beagle Pup 150, not a spam can an aircraft that will get you through heavy weather they had an amazing weekend at the Royal Aero Club Bleriot race in Abbeville/France. We flew from North Weald wishing to get to Abbeville that evening, but risking our lives on a crazy thunderstorm. Was crazy. We actually had a black clouds curtain in front of us and took our chances to pass it and land somewhere safe. Instead of going straight to Abbeville we had to land quickly somewhere because the storm was coming. Unfortunately our radio reception from the Beagle stuck on decimal .2 and we could only hear airfields with decimal.2. anyway we found Rochester airfield nearby and we flew straight there, borrowed a portable radio and flew forward to Lydd. We couldn’t get to Abbeville that evening…was crazy… we had to spend the night in New Romley (Lydd). The next morning was incredible. Blue sky, perfect and we arrived just on time for refuelling and racing. Have a look at her blog. www.airsportstv.wordpress.com